Colocviul Arhive sonore ale literaturii în Est și în Vest

Colocviul Arhive sonore ale literaturii în Est și în Vest
Archives sonores de la littérature à l’Est et à l’Ouest
Sound archives of literature in East and West

în cadrul proiectului FONLIT (Gar 2023-157)
Cluj-Napoca, 29-30 mai 2025, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”

Discursul scris al literaturii continuă să ocupe spațiul central al reflecției literare în cultura română și nu numai. Caracterul cvasimuzical al vorbirii a fost până acum aproape inexistent din actul de cunoaștere literar. Cu toate acestea, performance-ul a devenit o experiență poetică uzuală, iar audiobook-ul e un mod, deja naturalizat, în care scriitorul e integrat timpilor noștri de relaxare, în vacanțe sau în călătorii. Ne-am obișnuit să ne aflăm în mișcare, pe stradă, în mașini, avioane sau trenuri, ascultând cărți în lectura autorilor, evitând efortul lecturii cursive pe pagină: și pentru că e un confort astfel oferit, și pentru că e un mod nou în care lăsăm literatura să ne intre în cotidian. Nu ne punem însă niciodată întrebări legate de vocea pe care o ascultăm. Facem de altfel rar diferența între un text citit de autorul însuși și un text încredințat unui alt cititor (actor). Același lucru se întâmplă și în cazul montărilor muzicale ale textelor literare: nu interogăm calitățile sonore care au calificat acel text pentru interpretarea sa muzicală.

Ceea ce ne propunem pentru colocviul Arhive sonore ale literaturii în Est și în Vest e abordarea unor practici istorice și contemporane ale literaturii vorbite. Orice text literar se folosește de existența unei voci tacite, care vorbește în noi (neuroștiințele o numesc subvocalizare). Această lectură făcută în gând presupune o scenografie vocală intimă, o „fonoscenă interioră” (Szendy, 2022).

Dar orice text literar include și o „lectură” originară a autorului. Atunci când el își chiar citește textul cu voce tare, acea voce originară devine audibilă (Rilke credea în 1926 că înregistrarea sonoră ar permite transmiterea poemului în forma voită de autor; Paul Valéry folosea în anii 1930 termenul de „execuție” referindu-se la lectura cu voce tare). Dacă scriitorii devin „executanți” ai propriilor texte, cititorul ideal e și el dublat de un ascultător ideal. Literatura vocală angajează, de aceea, pe lângă o fenomenologie a lecturii, și o fenomenologie a ascultării. Acum câțiva ani, imaginarea unei istorii literare care să ia în considerare, pe lângă lucrurile scrise de scriitori, și lucrurile rostite de ei, ar fi constituit un obiect provocator, dar încă dispensabil cunoașterii literare. Amploarea pe care a luat-o între timp relația literaturii cu noile media face azi din acest obiect unul absolut obligatoriu. Scrisul și rostirea scriitorului nu mai pot fi izolate, așa o făcea G. Genette în Seuils (1987), situând-o pe cea din urmă în sfera paraliteraturii. Rostirea nu mai trebuie privită ca o componentă accidentală, și deci secundară a actului literar. La intersecția între discursul scris, dicția poetică, performance și materialitatea suportului pe care e înscrisă, creația literară se cere în prezent analizată ca un „ansamblu plural de performanțe textuale și orale” (Lang, Murat, Pardo, 2020).
Ca obiect de arhivare, vocile scriitorilor nu au doar o valoarea patrimonială. Ele se prezintă și ca un ansamblu de „urme” materiale imprimate pe suportul tehnic specific pe care vocea e înregistrată. Ne va interesa, de aceea, relația vocilor cu aceste suporturi: cilindrii de ceară, banda magnetică, suport optic, suport digital – și direcțiile și poeticile literare (majoritatea experimentale) pe care această relație le încurajează. „Paraziții”, de pildă, care încarcă înregistrările pe cilindri de ceară, fac să se vorbească în spațiul românesc despre o „literatură făcută cu zgomote” (Arghezi, 2012).
O atenție privilegiată va fi acordată în cadrul colocviului esteticii radiofonice, prin practicile de rostire specifice în care angajează scriitorul (posibilitatea de a distinge mai multe stiluri radiofonice, în funcție de epoca, dar și de cultura care le produce), dar și prin formele de literatură radiofonică asociate (Hörspiel, poetry slams, poezie sonoră, teatru radiofonic). O abordare din acest unghi a literaturii a devenit cu adevărat posibilă abia în anii din urmă, când s-a democratizat, în România deodată cu alte țări europene, accesul la arhivele sonore radiofonice, prin transferarea acestora pe suport digital. O perspectivă comparată a modurilor de folosire a acestor arhive în Est și Vest ni se pare, de aceea, cât se poate de interesantă. De asemenea, fiindcă metodologia implicată convoacă deopotrivă estetica, sociologia, teoria literară, fonetica experimentală, teoria declamației, close listening-ul (Charles Berstein, 1998), Sound Studies, arhivistica și Material Studies (Marta Caraion, 2020), sunt binevenite propuneri și din alte domenii decât cel strict literar.

Câteva axe pentru a ghida reflecția:

– Metode și modele de analiză adecvate pentru analiza arhivelor sonore de scriitori
– Practici istorice de recitare
– Fenomene de coinfluențare între varianta scripturală/ tipografică/ stabilă a unui text și varianta lui sonoră/ anexă/ secundară.
– Fenomenologia (auto)lecturii și fenomenologia (auto)ascultării
-Estetică radiofonică
– Forme literare specifice literaturii radiofonice: esența dramatică a acestei literaturi; „montajul”; asocierea cu muzica
– Existența și modul de alcătuire a ediții(lor) radiofonice; prefețele/ prefațatorii acestor ediții
– Ilustrarea unei categorii de „voci celebre” de scriitori
-Vocile de scriitori ca voci spectrale
– Procesul de mitologizare la care participă înregistrările sonore: construirea unui Pantheon, altul decât cel al literaturii ne-vorbite.

Bibliografie orientativă:
Th. Adorno, La forme du disque, trad. J. Lauxerois, dans Les Cahiers de l’IRCAM, n° 7, p. 145.
Tudor Arghezi, Radio-Papagal. Publicistică radiofonică, prefață de Paul Cernat, București, Editura Casa Radio, 2012.
Charles Berstein, Close Listening, Oxford, Oxford University Press, 1998.
G. Genette, Seuils, Paris, Seuil, 1987.
Laurent Jenny, Rostirea singulară, trad. de Ioana Bot, pref. de Jean Starobinski, București, Univers, 1999.
Abigail Lang, Michel Murat, Céline Pardo (dir.), Archives sonores de la poésie, Dijon, Les Presses du réel, 2020.
Céline Pardo, „Penser la radio en littérature : quelques questionnements de radiolittérature”, in Elfe XX-XXI, 2019, no. 8.
Peter Szendy, Écoute. Une histoire de nos oreille, Paris, Éditions de Minuit, 2001.
Peter Szendy, Pouvoirs de la lecture. De Platon au livre électronique, Paris, La Découverte, 2022.
Peter Szendy, Laura Odello, La voix, par ailleurs. Ventriloquie, bégaiement et autres accidents, Paris, Éditions de Minuit, 2023.

Comunicărilor le vor fi alocate 20 de minute/ vorbitor. Limbile în care pot fi susținute sunt: franceză, engleză și română.

Propunerile (maximum 300 de cuvinte), însoțite de o scurtă notiță bio-bibliografică pot fi trimise până în 15 februarie 2025, pe adresele: ligia.tudurachi@acad-cj.ro, roxana.patras@uaic.ro.

O notificare privind acceptarea va fi expediată înainte de 1 martie 2025.

O selecție a textelor prezentate în colocviu va face obiectul unei publicații în numărul 13 pe 2026 al revistei „Dacoromania litteraria”, 

Taxa de participare la colocviu este de 250 Ron pentru cercetătorii-seniori și 150 Ron pentru masteranzi și doctoranzi.

Comitetul de organizare:
Ligia Tudurachi (CS II, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”)
Roxana Patraș (CS I, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași)
Constantin Bărbulescu (Prof. habil., Facultatea de Istorie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca)
Luana Stroe (Lector, Facultatea de Litere, Universitatea București)